La Fântâna cu Leacu, de Sânziene
La Fântâna cu Leacu, de Sânziene – o zi ca o poveste în inima Văii Almăjului
Drumul până pe Vârful Blidaru, în Valea Almăjului din Banatul Montan, este unul dintre acele trasee care nu se uită ușor. Nu e doar despre pantele pe alocuri abrupte din pădure sau despre liniștea înaltă a munților – ci despre ceea ce simți în suflet, când ajungi sus, la locul încărcat de emoție "Fântâna cu Leacu", în ziua magică de Sânziene, ziua în care s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul.
Am urcat de dimineață cu mașinile de teren, alături de colegii jurnaliști din Asociația Travel Pro, de gazdele press-tripului din Valea Almăjului, Nicoleta și Claudiu și oamenii din satele din jur – Dalboșeț, Șopotu Vechi, Șopotu Nou, Gârboț, dar și de mai departe. Unii erau veseli, alții triști, alții cu vei mici de mână, și toți – fără excepție – aveau în privire o lumină caldă. Credința lor nu era deloc formală, ci trăită, firească, parte din suflet.
Acolo sus, între cer și pădure, cei 5 preoții din satele enumerate mai sus au oficiat o slujbă emoționantă lângă fântâna veche, despre care toți spun că „are leacu’ în ea. Și, sincer, privind oamenii care-și spală fața cu apa rece din izvor, care își pun în sticle pentru acasă, pentru bolnavi, pentru rudele rămase în satele de jos –începi și tu să crezi.
Adriana-Loredana , directorul școlii, ne-a povestit legenda locului, cu emoție în glas. Se pare că foarte demult, o molimă a lovit porcii din zonă, și un moș din Șopotu-Vechi, disperat, i-a dus aici sus, la aer curat. Porcii s-au scăldat în apa limpede și… s-au făcut bine. De-atunci, fântâna a fost numită „cu Leacu”. Păstorii, pădurarii, toți localnicii au început să vină în acest loc. Nu doar pentru apa din izvor, ci pentru ceva ce nu se vede, dar se simte.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost felul în care oamenii păstrează tradițiile, chiar și azi. Nu e nimic forțat. Totul curge firesc. Mi s-a povestit, de pildă, despre un obicei din noaptea de Bobotează – „botezul vânturilor”. Oamenii ies la râu, aprind focuri și, după direcția vântului, bătrânii prezic anul: dacă va fi ploios, roditor, sau secetos. Tinerii ascultă – și învață. M-au impresionat oamenii. Parcă mă știam cu ei de o viață, deși nu i-am văzut niciodată. Mi-au oferit voioși, cu zâmbet și mare bucurie răchie și fasole, fără să mă știe, fără să-i știu. Este drept, aveam un tricou de la BIBI Touroperator pe care scria România. Oriunde.Oricând. În acel moment, pentru mine, cel mai important loc din țară era "Fântâna cu Leacu".
De Sânziene. după slujbă, domnișoarele culeg flori galbene, le leagă în cununi și le atârnă de cruci, de pomi, ori le duc acasă, în grindă sau la icoană. Mi-au spus că unii le pun sub pernă, pentru vis de dragoste. Alții le usucă – bunicele lor știau că ceaiul din flori de sânziene este bun pentru diferite afecțiuni. Este magic felul în care apa din fântână și florile de sânziene devin uneltele lor de protecție și vindecare: femeile și fetele fac mănunchiuri, apoi stropesc cu ele casa, animalele, curtea – să le meargă bine tot anul.
Dar ce sărbătoare este fără mâncare și băutură? Fasole la ceaun, aburindă, preparată de un vestit bucătar bănățean, Marian Popovici, cu murături de casă. Păstrăvul prăjit și cartofii pe grătar au fost punctul de rezistență a festinului culinar. Răchia de prună, cât să nu te doară capul, dar să ți se încălzească sufletul, a însuflețit atmosfera. Oamenii au stat la povești, au cântat încetișor, s-au îmbrățișat. Fără telefoane, pentru că oricum nu era semnal, fără grabă. Doar trăind momentul!
Am plecat de acolo cu regretul că totul s-a terminat mult prea repede, am rămas cu amintiri plăcute și am legat prietenii. Banatul Montan nu e doar un loc – e o stare de spirit. Aici, tradiția e vie, oamenii sunt calzi, iar natura e… vindecătoare.
Ziua petrecută la Fântâna cu Leacu, de Sânziene, nu a fost doar o drumeție prin inima Munților Almăjului, ci o călătorie spirituală, plină de emoție, tradiție și omenie. A fost o zi care ne-a reamintit cât de puternice sunt rădăcinile noastre, cât de mult sens poate avea un obicei transmis din generație în generație și cât de vindecătoare pot fi natura, credința și comunitatea. Într-o lume tot mai grăbită, locuri ca acesta – și oameni ca cei din satele bănățene – sunt ancore care ne țin aproape de ceea ce contează cu adevărat. La "Fântâna cu Leacu", timpul curge altfel. Iar dacă ajungi acolo, cu sufletul deschis, pleci cu inima mai ușoară și cu credința că magia mai există.
Mulțumiri domnului primar din Dalboșet, Curiță Florin pentru invitație, transport și întreaga atenție care ne-a fost acordată, organizatorilor locali și partenerilor acestora pentru o zi specială pentru suflet. Mulțumiri speciale doamnei Adriana-Loredana pentru poveștile interesante despre acest loc minunat.
Dacă vreți să simțiți autenticitatea unei sărbători tradiționale, nu inventată pentru turiști, ci trăită cu inimă, mergeți de Sânziene la "Fântâna cu Leacu". O să vă întoarceți altfel.
Vezi tot albumul
Nu sunt comentarii.
Adaugă un comentariu
