Colibița –Povestea unei destinații care te cucerește (2)
Colibița –Povestea unei destinații care te cucerește din primul moment - partea a doua
Diminețile la Colibița au ceva aparte. Poate este aerul incredibil de curat, poate liniștea care încă stăpânește întreaga vale înainte ca primele ambarcațiuni să iasă pe apă sau poate felul în care lumina răsăritului se așază peste munți și transformă lacul într-o oglindă perfectă. Indiferent de explicație, este genul de loc în care simți nevoia să te trezești devreme, chiar și în vacanță, doar pentru a nu pierde spectacolul naturii.
Prima zi completă petrecută la Colibița a început cu micul dejun servit la Turquoise. Ferestrele largi ale restaurantului lăsau privirea să alunece peste luciul lacului, iar fiecare masă părea orientată către cel mai frumos tablou pe care îl putea oferi natura. În jur, totul se desfășura fără grabă. Oamenii își savurau cafeaua privind spre apă, iar conversațiile aveau acel ritm calm pe care îl întâlnești doar în locurile unde timpul pare să curgă altfel.
După micul dejun am pornit spre una dintre locațiile reprezentative ale stațiunii, Vatra Colibița, unde urma să facem o plimbare cu catamaranul electric "Speranța" și aoi să luăm prânzul în frumosul restaurant. Drumul, deși scurt, oferă numeroase perspective asupra lacului. Din aproape orice punct ai privi, imaginea este diferită. Uneori apa pare să se strecoare printre păduri asemenea unui fiord nordic, alteori munții se reflectă atât de clar încât cu greu mai distingi unde se termină realitatea și unde începe oglindirea.
Vatra Colibița a devenit unul dintre simbolurile dezvoltării turistice a zonei. Arhitectura modernă, integrarea discretă în peisaj și atenția acordată detaliilor transformă complexul într-un reper pentru cei care aleg această destinație. Terasele generoase orientate spre lac, locurile de promenadă și de plajă, piscina exterioară, spațiile verzi atent amenajate și atmosfera relaxată creează cadrul perfect pentru câteva ore de relaxare, admirând unul dintre cele mai frumoase peisaje din Ardeal.
Există multe moduri de a admira lacul. Îl poți privi de pe terasele pensiunilor, îl poți fotografia din punctele de belvedere sau îl poți descoperi în timpul unui traseu montan. Totuși, nimic nu se compară cu experiența de a ajunge în mijlocul apei. Abia atunci înțelegi adevăratele dimensiuni ale lacului și felul în care acesta modelează întregul peisaj.
Catamaranul electric (pentru că pe lacul Colibița nu ai voie decât cu ambarcațiuni electrice) a părăsit încet pontonul, fără zgomot, fără grabă. Pe măsură ce ne îndepărtam de mal, imaginea devenea tot mai spectaculoasă. Pădurile coborau până aproape de apă, iar versanții împăduriți păreau că îmbrățișează lacul din toate direcțiile. Nu este greu de înțeles de ce mulți compară Colibița cu fiordurile Scandinaviei. Desigur, relieful este diferit, însă senzația de izolare și armonia dintre apă și munte creează o atmosferă asemănătoare.
Lacul Colibița are aproximativ treisprezece kilometri lungime și reprezintă unul dintre cele mai importante lacuri de acumulare din nordul României. Barajul construit pe râul Bistrița Ardeleană nu a avut doar un rol tehnic, ci a schimbat complet destinul acestei văi. Dacă inițial scopul său era alimentarea cu apă a municipiului Bistrița și regularizarea debitelor, în timp lacul a devenit principala atracție turistică a întregii regiuni.
Apa are o claritate remarcabilă, iar în zilele senine nuanțele de albastru și verde se schimbă permanent în funcție de lumină. În apropierea malurilor, vegetația se reflectă perfect, în timp ce în zona centrală lacul capătă o culoare intensă, aproape ireală. Este unul dintre acele locuri pe care un fotograf le surprinde în adevărata lor frumusețe.
Ghizidul nostru și în același timp, proprietarul ambarcațiunii și al complexului Vatra Colibița, Rareș Vrîncean, ne-a povestit despre bogăția naturală și potențialul turistic al zonei. Pădurile care înconjoară lacul adăpostesc cerbi, căprioare, mistreți, vulpi și numeroase specii de păsări. Au mai apărut și urși, dar mai rar. Deși animalele sălbatice evită în general prezența oamenilor, nu este neobișnuit ca, în timpul dimineților liniștite sau spre seară, acestea să coboare până aproape de luciul apei.
Rareș Vrîncean ne-a povestit cu entuziasm despre catamaranul său. Ambarcațiunea, cu o capacitate de 12 persoane, este propulsată de motoare electrice alimentate cu energie produsă de panouri fotovoltaice, oferind turiștilor o experiență prietenoasă cu natura și o liniște pe care doar un astfel de mijloc de transport o poate asigura. De-a lungul timpului, aici au fost organizate degustări de vinuri, cafea și bere artizanală, aniversări, cereri în căsătorie și alte evenimente speciale, iar plimbările sunt disponibile pe tot parcursul anului, inclusiv iarna. „Punem mult suflet în tot ceea ce facem și încercăm să oferim cât mai multă calitate, ospitalitate și experiențe autentice, astfel încât fiecare turist să plece cu dorința de a reveni”, mărturiseșe Rareș.
Lacul este cunoscut și printre pasionații de pescuit. În apele sale trăiesc păstrăv, biban și șalău, iar în anumite perioade ale anului pot fi întâlnite numeroase ambarcațiuni ale pescarilor care profită de liniștea dimineților pentru câteva ore petrecute în natură. Spre deosebire de alte lacuri turistice, aici zgomotul motoarelor este înlocuit de liniștea care definește întreaga experiență.
Pe măsură ce înaintam, lacul dezvăluia perspective complet diferite. Unele golfuri păreau desprinse dintr-un parc național canadian, cu păduri dese care coborau până în apă. Alte zone ofereau panorame largi asupra crestelor Munților Bârgău, iar în depărtare se conturau culmile vulcanice ale Munților Călimani, una dintre cele mai spectaculoase formațiuni montane din Carpații Orientali.
Unul dintre cele mai interesante momente ale plimbării a fost atunci când am trecut prin apropierea zonelor unde se afla odinioară vechiul sat Colibița. Chiar dacă astăzi apa ascunde complet urmele gospodăriilor de altădată, este imposibil să nu te gândești la oamenii care au trăit aici și la transformările prin care a trecut această vale. Natura pare că și-a revendicat locul, iar lacul a devenit noua identitate a regiunii.
În timp ce catamaranul electric înainta fără pic de zgomot pe luciul apei, privirea mi-a fost atrasă de barajul care închide valea. De la distanță pare că face parte din munte, însă în spatele acestei construcții se ascunde povestea care a schimbat pentru totdeauna destinul Colibiței. Ridicat între anii 1977 și 1991 pe cursul râului Bistrița Ardeleană, barajul a fost construit pentru alimentarea cu apă și protecția împotriva viiturilor, iar odată cu el s-a născut lacul care a transformat această vale într-una dintre cele mai frumoase destinații montane din România.
Ascultând explicațiile lui Rareș, mi-am dat seama că nu priveam doar o lucrare inginerească, ci locul din care începe povestea Colibiței de astăzi. Sub oglinda liniștită a apei se află încă amintirea vechiului sat, iar deasupra ei s-a născut un peisaj care atrage, an de an, mii de turiști în căutarea naturii și a liniștii.
În apropierea barajului, pe o peninsulă care pătrunde elegant în apele lacului, se află și Colibița Island Retreat, unul dintre cele mai noi complexe turistice din zonă. Privit de pe catamaran, pare că plutește între apă și pădure, integrându-se armonios în peisajul spectaculos al lacului. În una dintre zilele petrecute la Colibița am avut ocazia să îi trec pragul și să descopăr îndeaproape conceptul acestui loc, care m-a impresionat atât prin amplasare, cât și prin atmosfera sa. Voi povesti despre această experiență în ultimul articol despre Colibița.
După aproape două ore petrecute pe apă, am revenit la ponton cu impresia că văzusem Colibița din cea mai frumoasă perspectivă posibilă. De pe uscat admiri peisajul. Din mijlocul lacului însă, ajungi să faci parte din el.
Prânzul întârziat, pe care l-am servit pe terasa restaurantului Vatra, a fost și un bun prilej pentru a afla mai multe de la Rareș despre transformările prin care a trecut Colibița. În urmă cu doar două decenii, puțini și-ar fi imaginat că această vale va deveni una dintre cele mai căutate destinații turistice din România. Investițiile realizate în infrastructură și în unitățile de cazare au atras tot mai mulți vizitatori, însă adevărata resursă a rămas aceeași: natura.
Spre seară ne-am întors la Turquoise pentru a povesti despre ceea ce văzusem în ziua respectivă. Soarele cobora din nou peste munți, iar ultimele reflexii aurii dansau pe suprafața apei. Era unul dintre acele momente în care conversațiile se opresc aproape instinctiv, pentru că nimeni nu mai simte nevoia să spună ceva. Priveliștea vorbea de la sine, iar declanșatoarele aparatelor foto acompaniau foșnetul pădurii.
Dacă prima zi fusese dedicată lacului, următoarea avea să ne dezvăluie povestea celor care contribuie, zi de zi, la transformarea Colibiței într-un reper al turismului românesc.
Vezi tot albumul
Nu sunt comentarii.
Adaugă un comentariu
