Iași și Mărul de Aur 2026
Mai întâi am descoperit Iașul. Apoi am înțeles de ce a primit Mărul de Aur FIJET
Aplauzele care au umplut de curând Sala Voievozilor din Palatul Culturii nu au marcat doar finalul unei ceremonii fastuoase, ci au consfințit intrarea oficială a municipiului Iași în elita turismului mondial. Înmânarea trofeului „Mărul de Aur” (Golden Apple) de către Federația Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism - FIJET reprezintă o recunoaștere pe care puține orașe din România o au în palmares. În sală, delegații din țări europene și din nordul Africii , oameni care au văzut și au evaluat sute de destinații globale, au asistat la un moment care va reconfigura, cu siguranță, dinamica turistică a întregii Moldove.
Pentru observatorul neavizat, un astfel de premiu poate părea rezultatul unei campanii de marketing bine orchestrate. Însă, pentru jurnaliștii care au petrecut zile în șir explorând străzile, colinele și împrejurimile orașului, distincția a apărut ca o concluzie firească. Iașul nu este o destinație care se livrează instantaneu, la prima vedere; este un organism urban complex care cere timp și atenție.
Marile capitale europene suferă adesea de sindromul „atracției unice”, monumente megalomanice care atrag mase compacte de vizitatori, dar care lasă în urmă o experiență urbană destul de superficială. Strategia Iașului, reflectată în programul intens de vizitare organizat de Primăria Municipiului Iași, în parteneria cu OMD județ Iași și Clubul Presei de Turism FIJET România, a demonstrat o abordare complet diferită. Orașul nu mizează pe un singur record spectaculos, ci pe o acumulare organică de stări, istorie, cultură și peisaje.
Primele contacte ale delegației internaționale cu orașul au fost lăsate, în mod deliberat, sub semnul moderației. Cu discursuri oficiale de bun venit și cu o prezentare a organizatorilor. O primă seară petrecută la unul dintre restaurantele hotelului Unirea, gazda participanților, cu preparate locale și vinuri din regiune a stabilit codul de comunicare: Iașul avea să își spună povestea în ritmul lui, fără excese publicitare.
A doua zi a confirmat această ipoteză. Farmecul capitalei Moldovei se construiește din straturi suprapuse care vorbesc despre geneza statului român modern, despre curentele intelectuale din secolul al XIX-lea și despre o spiritualitate profundă și discretă.
Orice incursiune jurnalistică în Iași pornește, inevitabil, din Piața Unirii. Spațiul funcționează ca un centru de greutate simbolic, un loc unde arhitectura Belle Époque se întâlnește cu rigoarea urbanismului postbelic. Piața păstrează o eleganță firească și o vibrație cotidiană care demonstrează că istoria nu este privită aici ca un exponat de muzeu, ci ca un fundal pentru viața de zi cu zi a comunității.
Pășind spre arterele pietonale, atenția jurnaliștilor români și străini a fost reținută imediat de Teatrul Național „Vasile Alecsandri”. Proiectat de celebri arhitecți vienezi Fellner și Helmer, edificiul este o bijuterie a eclectismului european. Dincolo de valoarea estetică a fațadei, interiorul teatrului impune respect prin bogăția detaliilor: candelabrele din cristal de Boemia care luminează sala principală, ornamentele suflate cu aur și stucaturile de o execuție impecabilă, cortina pictată de maestrul vienez Lenz, un document istoric în sine.
La Teatrul Național, senzația generală este că actul cultural nu este un eveniment de nișă, ci o componentă fundamentală a identității locale. Spațiul respiră o solemnitate care îi obligă pe vizitatori să încetinească pasul și să vorbească în șoaptă, un contrast izbitor cu efervescența bulevardelor exterioare.
La doar câteva sute de metri distanță, pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” propune o cu totul altă formă de spectacol vizual. Ctitoria lui Vasile Lupu din secolul al XVII-lea rămâne unică în arhitectura universală datorită broderiei de piatră care acoperă în întregime fațadele. Fiecare registru decorativ îmbină influențe gotice, otomane, georgiene și armenești într-o sinteză care i-a lăsat fără cuvinte pe jurnaliștii obișnuiți cu rigoarea catedralelor din vestul Europei. Liniștea grea din interiorul bisericii, unde odihnesc osemintele unor cărturari și domnitori precum Dimitrie Cantemir și Alexandru Ioan Cuza, oferă un moment de reflecție necesar în economia unui traseu jurnalistic dens.
Aceeași densitate spirituală se regăsește și la Catedrala Mitropolitană. Aici, fenomenul pelerinajului nu este tratat ca o curiozitate sociologică, ci ca o prezență constantă, firească, ce definește ritmul orașului. Vizitatorii, indiferent de confesiune sau de gradul de secularizare, remarcă imediat magnetismul locului, generat de o comunitate care își trăiește credința fără ostentație.
Nicio analiză dedicată Iașului nu poate fi completă fără trecerea în revistă a Palatului Culturii. Oricâte imagini ar rula pe platformele de promovare turistică, impactul direct cu acest colos neogotic rămâne memorabil. Edificiul domină axa centrală a orașului, însă o face cu o eleganță care nu strivește peisajul din jur.
„Palatul Culturii nu reprezintă doar o destinație muzeală majoră, ci este chiar inima geometrică și afectivă a Iașului. Faptul că ceremonia FIJET a avut loc în Sala Voievozilor adaugă o greutate istorică incontestabilă acestui premiu.”
În timpul festivității, printre portretele domnitorilor Moldovei și sub tavanele din lemn sculptat, s-a discutat intens despre semnificația trofeului. Înființat în 1970, „Mărul de Aur” nu se acordă pentru simplul potențial estetic al unui loc. El validează eforturile de durată ale unei comunități, de la administrație la operatori privați și oameni de cultură, de a păstra, restaura și valorifica patrimoniul. Pentru Iași, acest premiu reprezintă certificarea faptului că orașul a reușit să iasă din logica izolării regionale și să se impună ca un pol de interes pe harta europeană a turismului cultural.
Un prim pas în această direcție a fost vizita la Mănăstirea Golia. Cu zidurile sale groase de incintă și turnul-clopotniță masiv, Golia funcționează ca o veritabilă cetate medievală blocată în mijlocul unui cartier modern. Dincolo de porțile grele, zgomotul traficului dispare instantaneu, fiind înlocuit de liniștea unei curți interioare pline de verdeață. Este o demonstrație clară a modului în care Iașul reușește să își izoleze insulele de istorie în interiorul unei dezvoltări urbane accelerate.
O altă inițiativă salutată de presa de turism a fost experiența tramvaiului de epocă. Transformarea unui vechi vagon într-o cafenea funcțională pe șine nu este doar o găselniță turistică, ci o modalitate inteligentă de recontextualizare a istoriei transportului public. Privit de la ferestrele acestui tramvai care rulează agale, orașul capătă o cadență cinematografică.
Traseul feroviar urban duce spre Copou, cartierul verde care găzduiește Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” și Biblioteca Centrală Universitară. Aici se ascunde, probabil, secretul longevității culturale a Iașului. Spre deosebire de alte orașe istorice europene care tind să se transforme în „orașe-muzeu” depopulate, locuite doar de turiști, Iașul rămâne extrem de viu datorită zecilor de mii de studenți. Grupurile de tineri care traversează aleile parcului unde se află Teiul lui Eminescu, cititorii din sălile monumentale ale bibliotecilor și efervescența cafenelelor din zonă împiedică patrimoniul să devină un decor steril. În Copou, trecutul și prezentul conviețuiesc într-un echilibru perfect.
Un brand turistic solid nu se poate baza exclusiv pe monumente de piatră; are nevoie de gusturi, mirosuri și interacțiuni umane directe. Traseul delegației FIJET a inclus, din acest motiv, o coborâre spre sud, în zona Bârnova. Aici, jurnaliștii au intrat în contact cu o rețea de producători locali care livrează miere artizanală, ceaiuri din plante medicinale și siropuri tradiționale.
Ceea ce a impresionat în mod deosebit audiența internațională a fost absența tehnicilor agresive de marketing. Oamenii locului își prezentau produsele cu o simplitate dezarmantă, vorbind mai degrabă despre pasiunea pentru meșteșug și respectul față de natură decât despre marje de profit. Această naturalețe a oferit vizitei o notă de autenticitate greu de replicat în circuitele turistice supradezvoltate.
Finalul zilei de explorare urbană s-a consumat la Podgoria Gramma, un punct de referință pentru enoturismul din regiune. Amplasată pe dealurile din preajma orașului, podgoria oferă nu doar vinuri de o calitate recunoscută, ci și un peisaj spectaculos. Discuțiile profesionale dintre jurnaliști s-au mutat de pe holurile oficiale pe terasele deschise spre viile scăldate în lumina apusului. În jurul aceleiași mese, oameni veniți din spații culturale complet diferite au găsit un numitor comun în aprecierea ospitalității moldovenești. Gramma a demonstrat că vinul poate funcționa ca un excelent vehicul de diplomație culturală, transformând o simplă degustare într-o experiență memorabilă.
Unul dintre marile avantaje ale dosarului de candidatură al Iașului la premiul FIJET a fost viziunea regională integrată. Povestea orașului nu se termină la granițele sale administrative; ea continuă și se completează în mod natural prin bogăția județului. O zi întreagă dedicată explorării teritoriului din afara municipiului a dezvăluit o altă fațetă a Moldovei: cea a meșteșugurilor conservate cu sfințenie și a istoriei mari scrise în comunitățile rurale.
La Hârlău, delegația a vizitat Biserica „Sfântul Gheorghe”, o ctitorie de referință a lui Ștefan cel Mare. Monumentul impresionează prin proporțiile sale perfecte și prin starea excelentă de conservare a structurii medievale. În imediata apropiere, Muzeul Viei și Vinului a oferit jurnaliștilor contextul istoric al unei tradiții care durează de secole în aceste spații geografice, explicând de ce legătura dintre omul locului și vița-de-vie este una aproape sacră.
Unul dintre cele mai intense momente ale traseului regional a fost oprirea în atelierul meșterului popular Bogdan Bârzu. Într-o lume dominată de obiecte din plastic inseriate, vizitatorii au avut ocazia să privească cum un om, înarmat doar cu dălți și o răbdare infinită, dă viață blocurilor de lemn. Gesturile precise, mirosul de așchii proaspete și poveștile din spatele fiecărei piese sculptate au demonstrat că patrimoniul imaterial al Iașului este la fel de valoros ca marile sale palate de piatră.
Drumul a continuat spre Conacul Polizu, un monument al arhitecturii nobiliare care a fost salvat de la ruină prin investiții private inteligente. Astăzi, conacul oferă o lecție vie de ospitalitate premium, readucând în prezent atmosfera fastuoasă a vechilor familii boierești. La scurtă distanță, faimoasele crame de la Cotnari au completat tabloul enologic al regiunii, arătând cum tehnologia de ultimă generație poate sprijini producția unor vinuri ale căror rețete și soiuri sunt neschimbate de pe vremea principilor medievali.
Ultimul popas major din județ a fost la Centrul de Artă Cucuteni din Deleni. Civilizația Cucuteni, faimoasă în întreaga lume pentru ceramica sa pictată și pentru misterele nerezolvate ale culturii sale preistorice, nu este tratată aici ca un subiect închis, rezervat doar istoricilor. Centrul din Deleni funcționează ca un incubator de creativitate, unde artiști contemporani folosesc motivele decorative vechi de cinci milenii pentru a crea obiecte noi. Este un exemplu rar de sustenabilitate culturală, unde trecutul îndepărtat devine combustibil pentru arta prezentului.
Programul vizitei presei internaționale s-a încheiat cu o conferință de specialitate dedicată viitorului turismului din regiune. Reprezentanți ai autorităților locale, manageri culturali, hotelieri și jurnaliști străini au analizat performanțele actuale și provocările pe care noul statut de oraș laureat al „Mărului de Aur” le aduce.
Discuțiile nu s-au rezumat la simple felicitări reciproce, ci au abordat teme acute de management și strategie urbană. O primă prioritate dezbătută a fost necesitatea dezvoltării continue a infrastructurii de transport. Specialiștii au subliniat că optimizarea legăturilor aeriene și rutiere rămâne o condiție vitală pentru a facilita accesul turiștilor din vestul Europei, reducând astfel decalajele de conectivitate care încă frânează potențialul turistic al întregii regiuni.
Un alt punct fierbinte de pe agendă a vizat digitalizarea accelerată a ghidajelor în muzeele din subordine. Această modernizare tehnologică este văzută ca un pas obligatoriu pentru adaptarea patrimoniului la cerințele noilor generații de călători, oferind instrumente interactive și traduceri fluide care să elimine barierele lingvistice pentru publicul internațional.
În cele din urmă, o atenție deosebită a fost acordată strategiilor de gestionare a fluxurilor de vizitatori. Pentru a preveni fenomenul de overtourism (supraturism) care afectează deja alte centre istorice din România, participanții au propus soluții de dispersie a publicului către obiectivele mai puțin explorate din județ, protejând astfel atât monumentele, cât și autenticitatea vieții comunității locale.
Concluzia generală a experților FIJET a fost clară: marea calitate a Iașului constă în refuzul de a adopta rețete turistice de împrumut. Orașul nu încearcă să copieze modelele capitalelor europene. Forța sa de atracție rezidă tocmai în această decență a prezentării și în sinceritatea cu care își expune valorile.
Trofeul „Mărul de Aur” FIJET nu reprezintă linia de sosire a unui efort administrativ, ci mai degrabă un punct de plecare. El validează o viziune pe termen lung în care patrimoniul, educația, spiritualitatea și natura nu sunt privite ca elemente separate, ci ca părți ale aceluiași ecosistem urban funcțional. Iașul a demonstrat că este o destinație matură, pregătită să primească oaspeți exigenți și capabilă să ofere acel tip de turism lent, profund și memorabil pe care călătorul modern îl caută tot mai des.
Vezi tot albumul
Nu sunt comentarii.
Adaugă un comentariu
