Povestea civilizației care a precedat Egiptul Antic-Pentru oricine…

După vizita la Casa Memorială Calistrat Hogaș, pașii m-au purtat către Curtea Domnească, unde am  descoperit un adevărat hub cultural, printre care și Muzeul de Artă Eneolitică „Cucuteni”, o adevărată perlă culturală pe care nu o voi uita prea curând.

De cum am trecut pragul, am simțit că porțile se deschid spre o lume aproape magică, dezvăluindu-mi o civilizație străveche care m-a fascinat din primul moment. M-am lăsat purtat de gândul că, între anii 5000 și 3500 î.Hr., exact pe aceste meleaguri care astăzi unesc cultural România, Moldova și Ucraina, înflorea o civilizație de o bogăție artistică incredibilă, mai veche decât Egiptul Antic.

Ceea ce m-a impresionat încă de la exterior a fost clădirea muzeului, o bijuterie arhitecturală proiectată de italianul Carol Zani în stil neoromânesc Am aflat că, înainte de a fi casa acestei moșteniri preistorice, spațiul a servit drept sediu de bancă între anii 1930 și 1948.

De la doamna muzeograf Daniela Amariei am aflat că muzeul a fost inaugurat în 2005 ca primul muzeu dedicat exclusiv culturii Cucuteni din țara noastră, locul acesta este rezultatul pasiunii unui om pe nume Gheorghe Dumitroaia, care astăzi dă numele acestu muzeu. În același complex funcționează Centrul Internațional de Cercetare, sub îndrumarea dr. Constantin Preoteasa, menținând vie flacăra descoperirilor arheologice.

Muzeul funcționează în corpul B al Muzeului de Istorie și Arheologie din Piatra Neamț, unde am avut ocazia să văd aproape 300 de piese din cadrul culturilor Precucuteni – Cucuteni. Majoritatea sunt incluse în categoria „Tezaur” a patrimoniului nostru național și, credeți-mă, sunt fascinante prin creația lor, cu adevărat unice în lume. Nu mare mi-a fost mirarea să aflu că această cultură este ultima mare civilizație cu ceramică pictată din Europa. Privind exponatele, mi-am dat seama că arta lor poate sta oricând, cu mândrie, alături de cele mai strălucite descoperiri arheologice  pe plan mondial, în cele mai importante muzee din lume.

Vizita mea s-a împărțit în două momente speciale, corespunzătoare celor două săli de expoziție. La parter, m-am pierdut printre vasele cu artă decorativă. Am identificat acolo câteva tipuri de vase pe care nu le-am mai văzut niciodată "pe viu", dar îmi păreau cunoscute din reviste sau documentare tv,  fiind specifice doar acestei civilizații.

Apoi, am urcat la etaj, unde am intrat în universul artei figurative. Aici, formele antropomorfe și zoomorfe te fac să citești despre fiecare figurină în parte, indiferent de faza de dezvoltare din care fac parte. Momentul culminant a fost, fără îndoială, întâlnirea cu celebrul „Sobor al Zeițelor de la Poduri”, un complex de cult unic în toată preistoria europeană, așezat în mijlocul sălii, care te face să te întrebi ce secrete ascundeau strămoșii noștri. Am aflat și o veste în premieră: se pare că, de anul viitor, vizitatorii se vor putea bucura de încă o sală la etajul al doilea, prilej de a mă reîntoarce! Doamna Amariei nu a fost zgârcită în informații.

Timpul parcă stă pe loc privind aceste exponate. Te simți copleșit știind că te uiți la una dintre cele mai vechi și avansate civilizații din Europa. Ceea ce m-a impresionat a fost ceramica lor: o mulțime de stiluri și modele atât de complexe, încât pare greu de crezut că au fost realizate de meșteșugari de acum mii de ani, fără tehnologia disponibilă astăzi.  Am remarcat imediat „semnătura” lor vizuală, acel tricolor distinctiv : alb, roșu și negru, care alături de motivele geometrice în spirală care parcă te hipnotizează și transformă fiecare vas într-o operă de artă modernă.

Dincolo de estetică, muzeul ne-a oferit o perspectivă asupra modului lor de viață. Am avut norocul să-l întâlnim acolo pe cercetătorul Constantin Preoteasa, directorul Centrului Internațional de Cercetare a Culturii Cucuteni. Și dânsul, alături de doamna muzeograf Amariei, ne-au oferit o mulțime de detalii și informații la zi, care ne-au copleșit prin valoarea și autenticitatea lor.

Ne-au povestit despre uneltele din piatră și os, despre ingeniozitatea lor cotidiană, lăsându-ne purtați de imaginație în fața machetelor de locuințe. Aceste reconstituiri, împreună cu figurinele care înfățișează animale pline de mister, m-au ajutat să înțeleg mult mai bine cum erau organizați social și ce practici religioase aveau acești oameni din perioada eneolitică.

Pe măsură ce înaintam printre exponate, am realizat că nu vorbim despre o simplă comunitate locală, ci despre cea mai importantă și spectaculoasă civilizație preistorică europeană. Nu o spun doar eu, impresionat de ce am văzut, ci mi-a confirmat-o chiar domnul Preoteasa: cultura Cucuteni (sau Cucuteni-Trypillia, cum o numesc vecinii noștri ucraineni) a fost apogeul epocii neo-eneolitice pe continentul nostru. Am rămas uimit să aflu cât de vast era teritoriul lor la momentul de maximă înflorire: peste 350.000 de kilometri pătrați! Practic, stăpâneau un areal uriaș, întins între Olt și Nipru, cuprinzând sud-estul Transilvaniei, Moldova, Basarabia și Ucraina.

Un detaliu pe care puțini îl știu dar pe care domnul Preoteasa ni l-a dezvăluit cu drag, este legătura profundă a orașului Piatra Neamț cu începuturile acestei descoperiri. Deși situl de la Cucuteni din Iași a fost recunoscut oficial abia în 1884 prin eforturile lui Teodor Burada, primele urme au ieșit la iveală chiar în Piatra Neamț. Se întâmpla în 1847, când Gheorghe Asachi a descoperit primele vestigii. Chiar dacă el le-a atribuit greșit celebrei cetăți dacice Petrodava, gestul său a marcat începutul unei povești arheologice care continuă să ne uimească și astăzi. Mi-a plăcut mult să realizez că, plimbându-mă prin Piatra Neamț, sunt practic în locul unde destinul acestei culturi fantastice a început să fie scris.

Cea mai mare surpriză pentru mine a fost să realizez cât de veche este, de fapt, această civilizație. Gândiți-vă că ea precede așezările sumerienilor din Mesopotamia sau a egiptenilor din perioada Antică! Vorbim despre cea mai veche civilizație de pe teritoriul Europei, o societate cu o ierarhie clară și o organizare socială de invidiat. Acest lucru mi se pare pe cât de incredibil pe atât de onorant pentru rădăcinile noastre. Și încă un lucru uimitor. Cucutenienii aveau un ritual bizar: locuiau într-o așezare pentru o perioadă, apoi o abandonau, arzând-o complet până la temelii. De ce făceau asta? Domnul Preoteasa crede că era un ritual spiritual. Pentru cucutenieni, casa nu era doar un adăpost familiar ci un "organism viu". Atunci când un membru al familiei murea sau când întreaga familie se muta, casa era "ucisă" prin foc pentru a-i elibera spiritul și pentru a purifica locul. Era un mod de a lăsa în urmă tot ceea ce a fost rău. O altă teorie ar fi că aceste case arse, cu tot cu inventarul lor, multe dintre ele păstrate intacte și astăzi, ar fi trimise către "lumea de dincolo", unde familia se va reuni în cele din urmă.

Vizitând muzeul, am început să înțeleg de ce acești oameni au adus prelucrarea ceramicii la perfecțiune. Erau cu adevărat „maeștri ai focului”. Știau exact unde să plaseze un vas în cuptor și cât timp să îl lase la ars pentru a obține o duritate care nici astăzi nu a fost pe deplin descifrată. Este un secret păstrat de milenii, care a permis acestor obiecte să reziste atât de bine până în zilele noastre.

Eram cu grupul meu de prieteni și, la un moment dat, am realizat că pur și simplu nu ne mai puteam dezlipi de acolo. Ne-a cuprins pe toți o fascinație greu de înțeles. Există ceva hipnotic în liniile și culorile Cucuteni, ceva care te conectează cu trecutul într-un mod pe care nu mi-l pot explica altfel decât prin magie. Dacă veți vizita muzeu, îmi veți da dreptate..

Am avut ocazia să aflu părerea cercetătorului Constantin Preoteasa, iar ceea ce mi-a spus m-a pus pe gânduri: rafinamentul artei cucutene rămâne, pur și simplu de neegalat. Este incredibil să te gândești că, deși avem la dispoziție toată tehnologia modernă, astăzi nu reușim să reproducem mai mult de 25–30% din performanțele acelor meșteri de acum mii de ani. Pentru specialiști, nu există nicio îndoială: cultura Cucuteni reprezintă apogeul absolut al artei preistorice europene. Privind vasele cu alți ochi după aceste detalii, am realizat că nu vizitez doar un muzeu, ci o expoziție a unei „tehnologii” pierdute.

Am înțeles mai bine și contextul istoric: Eneoliticul a fost momentul crucial în care oamenii au decis să nu mai rătăcească și să se stabilească, devenind agricultori. Iar aici, în această parte a Europei, cultura Cucuteni a fost cea mai prestigioasă manifestare a acelei perioade.

Dincolo de istoria veche de milenii, mi-a plăcut mult faptul că muzeul nu este un spațiu „încremenit”. El vibrează de activitate prin expoziții temporare, ateliere educaționale și tot felul de evenimente culturale care implică întreaga comunitate. Este locul unde patrimoniul nu este doar păstrat sub sticlă, ci este promovat activ, făcându-te să simți că faci parte dintr-o poveste care continuă să se scrie și astăzi.

La apogeul ei, civilizația Cucuteni stăpânea un teritoriu uriaș. Este uluitor să te gândești că aici, pe pământul nostru, a existat o civilizație atât de bine organizată, cu ierarhii și obiceiuri clare, care a precedat marile așezări din lume. Era cea mai veche și avansată civilizație de pe continent!

Ceea ce am simțit că face acest muzeu din Piatra Neamț cu adevărat special, față de altele de profil pe care le-am mai vizitat, este selecția sa incredibil de riguroasă. Muzeul este dedicat exclusiv capodoperelor!

În Muzeul de Artă Eneolitică „Cucuteni” există piese cu o valoare artistică deosebită, realizate de meșteri care au atins o perfecțiune a formei pe care noi, cu toată tehnologia modernă, abia dacă o putem imita. Nicio piesă nu seamănă cu cealaltă; fiecare vas, fiecare figurină este o mărturie unică a ceea ce eu aș numi „geniu creator”.

Discutând cu domnul Preoteasa despre contextul istoric, am realizat importanța uriașă a acestei perioade. Eneoliticul a fost momentul de cotitură când s-a trecut de la viața de nomad la cea sedentară și agricolă, iar cultura Cucuteni a fost, fără îndoială, cea mai prestigioasă etapă din ultima parte a Europei Eneolitice.

Am realizat pe parcursul vizitei că acest muzeu nu este un efort izolat, ci mândria Complexului Muzeal Național Neamț, cea mai mare unitate de acest tip din România, cu 16 muzee și 19 colecții sub subordinea Consiliului Județean Neamț, această structură acoperă totul: de la istoria Cetății Neamț până la casele memoriale ale lui Ion Creangă sau Calistrat Hogaș. Am simțit că aici, în județul Neamț, protejarea patrimoniului nu este doar o datorie plictisitoare față de trecut, ci o strategie serioasă de mândrie națională.

Este impresionat calmul și încrederea cu care dr. Preoteasa vorbește despre viitor. Există un vis măreț aici, care prinde contur pe zi ce trece: includerea Culturii Cucuteni în patrimoniul mondial UNESCO.

Faptul că România, Ucraina și Republica Moldova colaborează acum pentru acest demers comun, având toate șansele să fie finalizat în următorii câțiva ani, dă o speranță enormă culturii românești.

Deși în România mai sunt muzee care dețin artefacte cucuteniene, majoritatea expun obiecte de uz comun, cele care predomină de regulă în săpături. Însă aici, la Piatra Neamț, experiența este diferită: ești înconjurat exclusiv de capodopere. Modul în care este gândită expoziția te forțează să privești arta, nu doar cioburile istoriei.

Privind retrospectiv, pe măsură ce notez aceste idei, am înțeles că măiestria celor doi muzeografi care știu cum să-și prezinte „marfa” este poate cel mai important lucru când vizitezi un astfel de muzeu. Dacă ai norocul să întâlnești profesioniști atât de pasionați precum doamna Roxana de la Casa Memorială „Calistrat Hogaș” sau doamna Amariei și domnul Preoteasa, timpul capătă altă dimensiune. Uiți de ceas, uiți de itinerar și rămâi captivat de fiecare informație pe care nu o poți găsi în niciun manual. Doar o pasiune imensă îi poate face pe acești oameni să se dedice atât de mult meseriei lor, iar entuziasmul lor creează dorință de cunoaștere.

Pentru oricine este pasionat de istorie, arheologie sau pur și simplu de frumos, o vizită la Muzeul de Artă Eneolitică „Cucuteni” este o călătorie în timp care te va fascina și te va inspira deopotrivă. Este o destinație culturală de excepție pe care trebuie neapărat să o incluzi în traseul tău prin Moldova.

Am plecat de la muzeu nu doar cu fotografii, ci cu sentimentul că am vizitat ceva ce aparține întregii umanități. Dacă ai drum prin Piatra Neamț, nu rata această experiență; este locul unde înțelegi cu adevărat cine am fost și cât de departe am ajuns.

Sunt multe de povestit despre muzeele din Piatra Neamț, fiecare dintre ele are o poveste mai puțin știută, care așteaptă să fie descoperită. Orașul ascunde atât de multă istorie care se dezvăluie doar celor care au răbdare, pentru că timpul aici curge altfel.

Dacă plănuiți o vizită la Muzeul de Artă Eneolitică „Cucuteni” iată detaliile necesare:

Tarife:

• Adulți: 16 lei
• Preșcolari, elevi: 4 lei
• Grupuri (adulti și studenți, minim 5 persoane): 8 lei

Program de vizitare:

• Aprilie – Septembrie: Marți – Duminică, 10:00 – 18:00
• Octombrie – Martie: Marți – Duminică, 09:00 – 17:00
• Luni: Închis

 

Vezi tot albumul